Interesant
Jetpak is Public
Created By: daniel_voicu
Last Modified: 06/09/07

note - Sat, 09 Jun 2007 15:34:59 GMT

Snake

Muscatura de vipera necesita asistenta medicala cat mai urgent posibila. Cu toate acestea, muscaturile de vipera sunt rareori letale, iar frica poate cauza mai mult rau decat muscatura in sine.

In tarile calde, este important sa comunicati doctorului sau personalului de pe ambulanta culoarea si modelul pielii sarpelui, precum si marimea acestuia, pentru a-i ajuta sa decida daca e nevoie de ser antivenin. Chiar si la tropice, decesele cauzate de muscaturile de sarpe sunt rare.

Daca sunteti muscat de sarpe de companie, cereti proprietarului sa va indice exact specia acestuia.

SEMNE DE AVERTIZARE
Semnele ca ati fost muscat sunt durerea acuta, umflarea zonei afectate si una sau doua urme de intepatura. Ar putea aparea si senzatie de greata, voma, tulburari de vedere si dificultati de respiratie.

CE E DE FACUT
Daca va agitati inutil, aceasta va mari ritmul inimii si va grabi patrunderea veninului in sistemul circulator. Rugati pe cineva sa sune pentru o ambulanta.
In timp ce asteptati ajutoare, odihniti-va intr-o pozitie confortabila si incercati sa mentineti zona muscaturii sub nivelul inimii. Veninul din jurul muscaturii trebuie inlaturat stergand spre exteriorul ranii.
Nu incercati sa sugeti veninul sau sa taiati in jurul ranii, pentru ca ambele actiuni intensifica circulatia sangelui.

Intrebarea #1
Intrebarea #2

Posted by: Daniel Voicu | 8th Jun, 2007 (edit)

Microsoft=Big Brother?

Microsoft dovedesc din nou ce interes au fata de imaginea si intimitatea propriilor clienti. Au pus bazele unui nou software de invadare a spatiului privat… aceasta idee a aparut din dorinta de a opri oamenii sa-si protejeze identitatea pe Internet, folosind proxy-uri sau alte metode de ascundere a identitatii.

Software-ul inregistreaza preferintele de navigare ale utilizatorilor, iar in functie de acestea, Big Brother aka Microsoft isi poate da seama de caracteristicile utilizatorului, cum ar fi varsta si sexul. Programul se foloseste de cookie-urile din browserul web al clientilor Microsoft.

In viitor se pare ca Microsoft doreste ca acest mic program(spyware, dar nu conteaza…) sa poata afla cu exactitate varsta,sexul si ocupatia unei persoane. Orwell a avut dreptate… Intram intr-un adevarat roman cyber-punk. Oricum vor fi persoane inteligente ce vor reusi sa treaca peste acest soft(pe care Microsoft o sa il ascunda foarte frumos in versiunile ulterioare de Windows, presupun…).

Cu alte cuvinte: renuntati la copia voastra de Windows piratat si luati-va o distributie Linux!

Posted by: Daniel Voicu | 6th Jun, 2007 (edit)

O cariera de vis - test

Am urmat un test pe site-ul www.dreamit-doit.com, eram foarte curios sa descopar ce job mi se potriveste cel mai bine. Acestea sunt rezultatele, in limba engleza:
A creative job is most likely to be your dream career, so you probably shouldn’t bother with formulas and bar graphs. You usually like the challenge of creative something out of nothing – it’s a skill not everyone has. Maybe you’ll design the world’s fastest production car. Maybe you’ll be a staff writer for a stereo manufacturer or create the first full-body airbag. Either way, your creativity will be the key. Making things, big ideas, new ways to do stuff – it’s what you’re best at. We’d tell you exactly what you should do, but something tells us you’ve invented some pretty good ideas already.

Mi s-a parut interesant, linkul l-am gasit pe blogul lui Stas Sushkov, asa ca l-am urmat. Pe site puteti gasi si cate ceva despre joburile care au legatura cu rezultatul testului. Va invit sa faceti acest test, va va arata ce domenii va pot deschide noi oportunitati!

Posted by: ofsummer | 6th Jun, 2007 (edit)

Nicolae Steinhardt

Nicolae Steinhardt

Date biografice
Se naşte la 29 iulie 1912 în comuna Pantelimon de lângă Bucureşti, Nicu-Aurelian Steinhardt, într-o familie evreiască. Tatăl său, inginerul şi arhitectul Oscar Steinhardt, era directorul fabricii de mobilă şi cherestea. Oscar Steinhardt a participat activ la Primul război mondial, fiind rănit la Mărăşti şi decorat cu ordinul Virtutea militară.
Intre anii 1919–1929 urmează cursurile şcolii primare (în particular şi la şcoala “Clementa”), şi ale liceului Spiru Haret. Printre colegii de aici se numără Constantin Noica, Mircea Eliade, Arşavir Acterian, Haig Acterian, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, Marcel Avramescu. După 1929 frecventează cenaclul literar “Sburătorul” al lui Eugen Lovinescu, descoperindu-se în el germenii viitorului literat. Îşi ia licenţa în Drept şi Litere la Universitatea din Bucureşti în 1934, iar în 1936 îşi susţine la Bucureşti doctoratul în drept constituţional, cu lucrarea Principiile clasice şi noile tendinţe ale dreptului constituţional.

Despre Steinhardt si Securitatea
Dupa ce a fost confiscat de Securitate, Jurnalul Fericirii a fost restituit scriitorului la insistentele presedintelui Uniunii Scriitorilor din acea vreme, DR Popescu. Apoi, pe la mijlocul anilor 80, dupa ce chilia calugarului de la Rohia a fost vizitata de cativa colegi scriitori, a descins si securitatea, luandu-i numeroase manuscrise si carti. Ceea ce cautau ei era de fapt Testamentul politic al lui Steinhardt, inclus de catre editor, Virgil Ciomos, inaintea textului propriu-zis al Jurnalului Fericirii.

Concisul Testament Politic enumera trei cai de a iesi din universul concentrationar:
1. solutia Soljenitin, de a ne considera morti din clipa in care trecem pragul securitatii:”daca asa gandeste, nesovaitor, insul e salvat. nu i se mai poate face nimic.”
2. solutia Zinoviev, o totala neadaptare la sistem, un fel de individ marginal socialmente
3. solutia Churchhill (sau Bukowski), o lupta curajoasa, apriga, cu tortionarul. Chemat la KGB, Bukowski n-a dormit intreaga noapte, dar nu de frica, ci de nerabdare.
“Liberi sunteti sa alegeti. Dar se cuvine sa va dati seama ca - lumeste, omeneste vorbind - alta cale de a infrunta cercul de fier - care-i in buna parte si de creta - e foarte indoielnic sa gasiti”, scrie in incheiere Steinhardt. In ce-l priveste, solutia lui N. Steinhardt a fost cu totul alta, si anume “solutia mistica a credintei”, care insa nu e la indemana oricui, fiind consecinta harului selectiv.

Despre Jurnalul Fericirii
Inchis intre ianuarie 1960 si august 1964, el si-a scris memoriile ulterior, si e mai mult decat memorii din inchisoare. Cand intregul sau grup de prieteni e arestat, iar el este chemat ca martor al acuzarii, tatal sau i-a spus: “e adevarat ca, daca vei refuza sa fii martorul acuzarii, vei avea parte de zile negre, dar noptile le vei avea linistite, vei dormi bine; pe cand, daca vei accepta, nu vei mai putea inchide un ochi”. Parabola e clara, mai importanta decat libertatea e o constiinta curata. Steinhardt face cum l-a invatat tatal sau, se infatiseaza la proces cu o geanta cu lucrurile sale, pentru a fi arestat. In inchisoare, se boteaza crestin ortodox, iar dupa eliberare se calugareste. Iata ce spune Virgil Ciomos in postfata: “candoarea lui parea multora burlesca, ce este mai caraghios decat sa poti scapa de inchisoare si sa intri de bunavoie in ea, sa fi ovrei si sa ai prieteni legionari, sa te nasti in mozaism si sa te calugaresti la crestinism, sa pretinzi a fi monah si sa-ti arda de sesiuni, simpozioane si colocvii… neputinta de a sta pe loc fie si in fata unui ghiseu, o buna dispozitie pentru unii cam intr-o ureche - care tresarea din te miri ce.”
Jurnalul Fericirii e o carte splendida, amestec de amintire, cotidian, confesiune, hermeneutica (Biblia e mereu interpretata), umor, tragedie, istorie, universalitate, metafizica, fiziologie, citate, epica e condensata, ca si portretele si descrierile; atmosfera de inchisoare e traversata de imaginea adventistilor spalati cu sila sambata in baia comuna, sau a unui preot care in seara de Pasti stinge lumina prin incordarea vointei in intreaga puscarie.
Steinhardt e convins ca nimic nu e mai natural contradictoriu decat crestinismul, isi face o jumatate de decalog, in care cele 5 porunci, “toate duc spre Hristos”, motto-ul e preluat din marcu, “Cred, doamne, ajuta necredintei mele”, citeaza din Kierkegaard: “Contrariul pacatului nu e virtutea, ci libertatea”. Afirma ca doctrina crestina e vesela, o forma a bucuriei, ludica, plina de vitalitate.

Despre Opera

  • Antisthius, În genul… tinerilor
  • Principiile clasice şi noile tendinţe ale dreptului constituţional. Critica operei lui Léon Duguit (teză de doctorat la Universitatea Bucureşti, 1934)
  • (în colaborare cu Emanuel Neuman), Essai sur la conception catholique du Judaisme
  • (în colaborare cu Emanuel Neuman), Illusion et réalités juives
  • Incertitudini literare
  • Geo Bogza, un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnităţii, Exuberanţei şi Patetismului
  • Critică la persoana întîi
  • Escale în timp şi spaţiu, sau Dincolo şi dincolo de texte
  • Prin alţii spre sine. Eseuri vechi şi noi
  • Jurnalul fericirii
  • (Monahul Nicolae Delarohia), Dăruind vei dobîndi - Cuvinte de credinţă, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului
  • Cartea împărtăşirii
  • Călătoria unui fiu risipitor
  • În genul lui Cioran, Noica, Eliade…
  • Zaharia Sângeorzan, Monahul de la Rohia - Nicolae Steinhardt răspunde la 365 de întrebări
  • Ispita lecturii
  • N. Steinhardt în dialog cu Ioan Pintea, Primejdia mărturisirii
  • Drumul către isihie
  • Dumnezeu în care spui că nu crezi… (Scrisori către Virgil Ierunca: 1967-1983)
  • Eu însumi şi alţi câţiva (eseuri noi şi vechi)
  • Arşavir Acterian, Amintiri despre Nicolae Steinhardt, crestomaţie
  • Monologul polifonic - ediţia întâi
  • Eseu romanţat asupra neizbînzii
  • Între lumi - Convorbiri cu Nicolae Băciuţ

Fragmente din “Jurnalul Fericirii” - link

Noul roman al lui SL Bhyrappa, “Aavarana”, a fost asteptat cu mare nerabdare, asa cum e fiecare noua carte a lui, ce a urmat publicarii binecunoscutei Vamsha Vruksha. Si Aavarana e intr-adevar un mare succes, fiind retiparita de trei ori in doar doua saptamani, fapt neobisnuit pentru o piata nu tocmai bogata in romane. “Aavarana” alterneaza intre prezentarea unei Indii de azi si a Indiei lui Aurangzeb, tehnica similara faimoaselor piesa-in-piesa din dramaturgie. Protagonista, o femeie hindusa, se converteste la Islam dupa ce fusese crescuta in spirit feminist progresiv, si dupa ce, murind tatal sau, se apuca sa cerceteze imprejurarile in care acesta a devenit aparent brusc interesat de Islam si de legaturile cu India. Studiile sale o aduc in pragul unor intrebari cu privire la propria ei educatie. Mentorul ei este Profesorul Shastri, pornind din acelasi sat cu eroina, avand orientari de stanga, un spirit puternic, cu multa vointa, aflat in bune relatii cu politicienii si avand capacitatea de a dobandi fonduri nelimitate. El aminteste de Anantha Murthy din viata reala, inclusiv purtand acea barba tipic socialista.
Anantha Murthy e pe de alta parte un Comunist convins. Participand in Beijing la represiunea de catre guvern a miscarii populare din Piata Tiananmen, el scrie un jurnal de calatorie in care povesteste faptele, si in insemnari nu apare nici macar un cuvant prin care acesta sa dezaprobe masacrul. A fost pe rand, vice cancelar si apoi presedinte in mai multe organizatii culturale, si chiar pentru guvern, obtinand pamant pe gratis. Intr-un cuvant, e un oportunist, care stie bine in ce parte se va inclina balanta. Faima lui literara sta doar in Samskara. Restul scrierilor sunt mediocre. Non-fictiunea e destul de profunda si din cand in cand originala. In urma cu ceva vreme, era figura dominanta a miscarii literare Navya, fapt notat de Bhyrappa in biografia sa, miscare bazata pe idei din existentialism, socialism, comunism si altele.
Pe de alta parte, Bhyrappa  n-a apartinut nici unei miscari. Doctor in filosofie, si-a cautat radacinile in vechea filosofie indiana. teza sa de doctorat Adevar si Frumusete dezbatea relatiile intre adevar, frumusete, arta, etica, existenta si filosofie. Romanele sale sunt profund filosofice, inspirate fiind de Ananda Coomaraswamy, Swami Vivekananda, Sri Ramakrishna, Mahatma Gandhi, Upanishade. Ele au fost numite ca sustinatoare a tiraniei brahmanilor, retrograde, regresive, de carte progresisti, dar au avut mare succes, si i-au asigurat scriitorului un public loial, asa cum Anantha Murthy n-a fost capabil sa isi formeze.
In biografia sa, Bhyrappa arata printre altele cum Anantha Murthy a incercat sa ii saboteze romanele, mai ales “Parva”, numindu-le romane populare, termen ce se opune celui de valoare literara. termenii insa nu sunt chiar opusi, un adevarat clasic al literaturii e si foarte popular si e nelimitat in timp. Asa sunt romanele lui Bhyrappa, pe care Murthy le discrediteaza pentru ca publicul sa nu le mai citeasca. Mai departe in biografie, Bhyrappa arata faptul ca eroul celui mai aclamat roman al lui Murthy e un intelept hindus care se insoara cu o femeie bolnava pentru a-si gasi implinirea in servirea ei, dar ea nu ii poate oferi mostenitori, ceea ce insa se opune conceptiei si credintei eroului romanului. Daca nu poate avea mostenitori, barbatul se poate insura din nou pentru a avea copii, dar va continua sa isi onoreze prima sotie. Eroul din roman cauta salvarea prin suferinta, insa, ceea ce e o conceptie crestina, nu hindusa. Astfel incat Bhyrappa pune la indoiala un intreg sistem filosofic al lui Murthy. Eroul ar fi putut fi un preot nescolit, dar nu e; este un invatat Dharmashastras. Mai departe insa, stim ca Murthy si-a scris cartea pentru publicul din Occident.
Murthy e deci un politician stralucit dar nu o valoare literara. Si fiind politician, e un subiect pentru caricaturi. Fapt poe care-l realizeaza Bhyrappa in “Aavarana”.
“Aavarana” prezinta fata sangeroasa a Islamului si a Aurangzebului. Si a devenit tinta criticilor lui Murthy, care spune despre autorul in discutie ca “nu cunoste deloc conceptele hinduse si nici arta povestitului, fiind doar un om ce isi expune opiniile, nu merge dincolo de ele, nu e creativ”. Acest atac la adresa lui Bhyrappa a fost condamnat insa la randul sau, astfel ca Murthy a declarat ca a fost gresit citat si ca se va abtine in viitor de la a face critica literara. Un raspuns tipic dat de un om cu conceptii invechite. Cand e prins in coltul propriilor sale conceptii..

Posted by: ofsummer | 5th Jun, 2007 (edit)

Circul

circus2.jpgM-am gandit ca e timpul sa facem o mica incursiune virtuala in lumea circului… Si-o sa incepem cu o scurta istorie. Cuvantul, din limba latina, inseamna “cerc”, si desemneaza arena asociata cu cursele de cai si de care de razboi din vremea Romei Antice. Circul roman era o structura ovala sau rotunda, cu locuri pentru spectatori, unde se desfasurau curse, jocuri si lupte intre gladiatori. Dedesubt, erau garderobele, custi pentru animalele salbatice si incaperi in care se tineau diferite obiecte. Circus Maximus construit in timpul lui Tarquin I (616-578) si reconstruit de catre Caesar, dupa cum noteaza Plinius, putea adaposti 250.000 de spectatori, desi cifra pare exagerata. Alte faimoase circuri romane erau Flaminius (221); Circus Neronis, al lui Caligula si Nero, unde au murit numerosi crestini; si Circus Maxentius. Circul lui Septimius Severus de la Constantinople, ca si altele, erau adeseori scene insangerate de bataie intre grupurile cu care de lupta. Jocurile, in afara de curse, erau violente, sangeroase, motiv pentru care grecii, nici chiar sub ocupatie romana, nu au acceptat circul.
Circul modern, ce isi are originea in spectacolele cu cai in ringuri acoperite cu paie si praf de cherestea, dateaza inca din secolul 18. Circul traditional e un cort care se intinde in felurite locuri, cu animale dresate, acrobati si clovni. Cortul cel mare e inconjurat de custi si case pe roti, cu animale salbatice si alte atractii. Inca inainte de 1830, circurile nomade erau populare in SUA si Anglia. Dupa 1873, in cortul principal existau doua ringuri, iar circul cu trei ringuri, cum il stim azi a fost introdus de James A. Bailey. Cel mai mare circ din America s-a numit “The Greatest Show on Earth” a lui P. T. Barnum, care unindu-se cu circul lui Bailey, a devenit cunoscut ca Barnum and Bailey’s. La moartea lui Bailey in 1907 circul a fost cumparat de Fratii Ringling.
In mare voga in anii 1880-1920, circul a decazut in popularitate in 1950, 1960 si si-a revenit din 1980. mari nume contemporane sunt Big Apple Circus si Cirque du Soleil, ultimul, un circ modern, fara animale, imbinand arta circului traditional cu spectacole poetice, muzicale si de dans, practicate de trupe din Europa si Canada.

EJ Kelty a fost unul dintre cei mai cunoscuti fotografi de circ ai secolului 20. Timp de peste 20 de ani, el a calatorit impreuna cu circurile pentru a fotografia, nu doar spectacolele ci si viata de dincolo de culise. Pentru a-i vedea colectia de fotografii din lumea circului, vizitati.


From: http://underway.wordpress.com/




ADVERTISING